AŞEZARE ŞI LIMITE:

-Munţii Rarău—Giumalău fac parte din Munţii Bucovinei, fiind situaţi în nordul Carpaţilor Orientali, în bazinele hidrografice superioare ale Moldovei şi Bistriţei. Această mică grupă de munţi, din partea central-nordică a ţării, se desfăşoară între 47°20'32" şi 47°32'00" latitudine nordică şi între 25°18'00" şi 25⁰43’00" longitudine estică.

-Munţii Rarău—Giumalău sînt mărginiţi spre nord de Depresiunea Cîmpulung Moldovenesc şi de Obcinele Bucovinei, reprezentate de Obcina Mestecănişului şi Obcina Feredeului, spre est de Obcina Voroneţului, iar spre sud-est de Munţii Stînişoarei. În sudul lor se află Munţii Bistriţei; în sud-vest Depresiunea Ţara Dornelor, străjuită de masivul vulcanic al Călimanului; în vest Obcina Suhardului şi Munţii Bîrgăului, iar spre nord-vest se profilează la orizont crestele alpine ale Munţilor Rodnei.

-La poalele culmilor înfrăţite ale Rarăului şi Giumalăului se încrucişează importante uluce depresionare şi văi transcarpatice, care leagă ţinuturi legănate de legende, Ţara Maramureşului şi ţinutul Neamţului, Transilvania şi Moldova, prin dulcea Bucovină în expresia slovelor lui Vasile Alecsandri.

Astfel, dinspre Ţara Maramureşului, prin Prislop (1 416 m), unul dintre cele mai fermecătoare pasuri de culme din ţară, apoi pe valea Bistriţei Aurii se furişează — printre codri, poieni şi picioare de munte — un drum de o mare însemnătate istorică. Este vechiul drum al „descălecatului" lui Dragoş Vodă, ce poartă şi azi ceva din farmecul genezei meleagurilor moldovene. Această cale se continuă pe valea Bistriţei, pînă în ţinutul Neamţului, spre culoarul larg al Siretului.

Aceste vechi drumuri se înnoadă în Ţara Dornelor cu cele venite dinspre meleagurile Sucevei şi ale Botoşanilor. Ele străbat culoarul depresionar Gura Humorului — Vama — Cîmpulung Moldovenesc, apoi peste Pasul Mestecăniş şi, de aici, spre Ţara Dornelor, iar mai departe, spre vest, peste Pasul Tihuţa (1 205 m) sau prin ţinutul Ilvelor spre o „ţară" de mari frumuseţi, Transilvania. Tot spre apus, întovărăşind valea Someşului, drumurile duc pînă spre Dealurile Dejului, ale Someşelor şi Dealurile Clujului, iar prin nordul Munţilor Apuseni spre meleagurile Bihorului.

-Munţii Rarău—Giumalău sînt delimitaţi la nord-vest de valea Putnei şi de şaua sau Pasul Mestecăniş (1 096 m), care le separă de Obcina Mestecănişului, apoi la nord de valea Moldovei. Spre răsărit, faţă de Obcina Voroneţului, cele două masive sînt limitate de văile a două pîraie: Şandru şi Slătioara. Spre sud-est, dincolo de aliniamentul valea Chiril — curmătura Prislopului (dintre vîrful Todirescu şi vîrful Văcăria) şi pîrîul Hogea (afluent al pîrîului Gemenea) se desfăşoară culmile prelungi ale Munţilor Stînişoarei.

-La vest, valea Bistriţei Aurii constituie limita spre Obcina Suhardului, iar la sud, de la confluenţa cu rîul Dorna, valea Bistriţei separă cele două. masive de Munţii Bistriţei. Bazinul depresionar Pojorîta şi Depresiunea Cîmpulung Moldovenesc se înscriu în aria geografică a Munţilor Rarău—Giumalău, delimitîndu-i de Obcinele Bucovinei.

-În aceste limite. Munţii Rarău—Giumalău au o suprafaţă de circa 375 km². Distanţele cele mai mari sînt pe direcţia nord—sud, 21 km, între Vatra Dornei şi Pojorîta, şi pe direcţia vest-est. 28 km, între Iacobeni şi Slătioara.

-Altitudinile maxime se află în muntele Giumalău (1 857 m) şi în muntele Rarău (1 651 m). Faţă de Depresiunea Cîmpulung Moldovenesc (respectiv gara Cîmpulung Moldovenesc Est — 621 m şi centrul oraşului — 642 m), Iacobeni (830 m) sau Vatra Dornei (795 m) şi vîrful Giumalău sînt diferenţe de altitudine de 1 000—1 200 m.

-Munţii Rarău—Giumalău întrunesc toate condiţiile pentru a se înscrie în cadrul ariilor turistice de primă dimensiune. Ele oferă elemente de mare atractivitate (relief carstic, puncte de perspectivă, rezervaţii forestiere ş.a.), accesibile printr-o şosea modernizată transmontană şi printr-o amenajare la nivel superior (hotelul alpin ,,Rarău"), în cadrul feeric al naturii carpatine.

RELIEFUL ŞI ALCĂTUIREA GEOLOGICĂ:

-În liniile sale generale, relieful Munţilor Rarău—Giumalău poartă, în înfăţişarea sa, amprenta structurii geologice. Ca urmare a acestui fapt, vom prezenta, mai întîi, istoria geologică a formării acestora, care face parte integrantă clin istoria formării şi evoluţiei Carpaţilor româneşti, şi apoi cadrul natural în care se desfăşoară.

-Structura geologică a Rarăului se aseamănă cu aceea a Masivului Ceahlău şi a Munţilor Bucegi. Ea este reprezentată printr-o imensă cuvetă alcătuită din şisturi cristaline. În acest sinclinal s-au depus, de-a lungul istoriei geologice, stive groase de roci sedimentare, mai ales gresii, conglomerate şi calcare, care poartă în ele urmele vieţuitoarelor ce trăiau în mările de altădată şi care se localizau pe meleagurile noastre.

-Giumalăul este alcătuit în întregime din şisturi cristaline şi calcare cristaline, iar în dreptul celor mai mari înălţimi, dintr-o bandă de rocă dură — aşa-numitul dyck porfiroid — ce străpunge acest masiv. Dyck-ul porfiroid este alcătuit, la rîndul lui, din roci foarte dure, ca amfibolite, paragnaisuri, gnaisuri porfiroide de Pietrosu, calcare cristaline. Aceste roci se continuă şi în muntele Pietrosu Bistriţei, respectiv şi în Munţii Bistriţei, pînă în valea Bîrnărelului, şi chiar la sudul Negrei Broştenilor de pe dreapta Bistriţei. Limita între cristalinul Giumalăului şi sedimentarul dominat de conglomeratele şi calcarele Rarăului se află pe locul fostului „ţărm al Giumalăului", în faţa „braţului de mare" ce cuprindea, în era mezozoică, ceea ce geologii numesc cuveta marginală a Bucovinei.

-O succintă prezentare a structurii geologice a Munţilor Rarău—Giumalău ne oferă un tablou al istoriei geologice a acestora, „scrisă" în stratele succesive de roci şi delimitată în erele geologice pe seama fosilelor, a resturilor de plante şi de vieţuitoare de altădată. În calcarele albe din vîrlul Rarău, vîrful Todirescu, Piatra Şoimului, Piatra Zimbrului ş.a. au fost găsite fosilele lamelibranchiatelor Daonella, Halobia, Posidonia, ale amoniţilor Stephanoceras, Soninia, ca şi fosile de belemniţi, brachiopode (Lo-bothyris) ş.a. Resturile acestor vieţuitoare atestă nu numai scurgerea ireversibilă a timpului, ci şi diversitatea succesiunii peisajelor de altădată, pînă la peisajul actual, caracterizat printr-un pitoresc deosebit, purtînd îndreptăţit şi denumirea de „Elveţia" României.

-Rocile cristaline, paleozoice şi, poate, chiar mai vechi reprezintă fundamentul Rarăului şi alcătuiesc în întregime Masivul Giumalău. Şisturile cristaline epizonale (formate mai la suprafaţa scoarţei terestre) sînt compuse din şisturi cloritice, sericitice, apoi din cuarţite, porfiroide, calcare cristaline şi gnaisuri oculare numite „de Rarău". Intruziunile porfiroide ce alcătuiesc vestitul dyck au fost ferestruite de apa Bistriţei, formînd cheile de la Zugreni, sector unde valea Bistriţei se îngustează, oferind un peisaj sălbatic, dar de o frumuseţe neasemuită.

-Intre Vatra Dornei şi Zugreni, valea Bistriţei este mult mai largă şi faptul se explică prin prezenţa unor roci mai puţin dure, şi anume şisturile epimetamorfice, în care s-a adîncit Bistriţa. Formaţiunile rocilor sedimentare mezozoice (era secundară) se suprapun şi mulează cristalinul cuvetei Rarăului prin stratele de roci triasice. Acestea sînt reprezentate, în succesiune de sedimentare, prin conglomerate, gresii cuarţitice, alb-gălbui sau roşietice, şi calcare dolomitice. Acestea din urmă apar de la valea Moldovei, începînd cu pantele abrupte şi albe ale stîncilor ce alcătuiesc vîrfurile Adam şi Eva, despre care Ion Băncilă scria: „Prin pantele abrupte şi dezgolite, prin formele variate, prin grohotişurile bogate şi aspre cum şi prin coloraţia ruginie, pătrunzătoare mai ales în bătaia soarelui de asfinţit, dolomitele adaugă o notă de îndrăzneală în pitorescul liniştit al Carpaţilor"

-Dolomite mai apar şi pe valea Izvorului Alb (la Piatra Buhei) şi pe Valea Seacă. Ele sînt urmate de jaspuri roşii şi calcare masive triasice, care se întîlnesc frecvent în vîrful Rarău, vîrful Todirescu, în Piatra Zimbrului şi în Piatra Şoimului.

-Formaţiunile geologice jurasice sînt alcătuite din calcare şi gresii pe valea pîrîului Pojorîta, din jaspuri roşii pe valea Izvorului Alb, pe Valea Seacă şi în văile afluente, întovărăşite de calcare, gresii, şisturi şi calcare marnoase.

-Ultimele formaţiuni mezozoice ce domină cuveta marginală a Masivului Rarău sînt rocile cretacice. Acestea se dispun pe flancurile cuvetei, fiind alcătuite din gresii şi conglomerate în vîrful Runcu din vecinătatea Cîmpulungului Moldovenesc şi din breccii subconglomeratice localizate pe malul drept al rîului Moldova, din dreptul aşezării Pojorîta pînă în dreptul satului Sadova.

-Umplutura cuvetei este alcătuită din wildfliş (sedimente neritico-litorale de gresii, marne, calcare, şisturi şi argile), peste care se succed breccii, conglomerate şi argile cu blocuri din Valea Seacă st pîrîul Izvorul Malului. Acestea sînt urmate de gresii şi conglomerate cu corali pe valea pîrîului Izvorul Alb, pe Valea Seacă etc. Peste aceste sedimente se succed, în continuitate stratigrafică (de sedimentare), calcarele recifale (urgoniene) din vîrful Todirescu şi stîncile Pietrele Doamnei, care se impun în relief prin forme impresionante. Acestora le sînt asociate depozite detritice (tot de vîrstă cretacică) din sedimentele cuvetei Rarăului, în Valea Seacă, Izvorul Alb ş.a., peste care apar marne cu amoniţi (pe podul Rarăului şi în valea Izvorului Alb). Cretacicul superior are şi un facies de şisturi negre, alcătuit din sferosiderite, argile negre-cenuşii, pe alocuri verzui sau roşietice, sfărîmicioase, gresii silicioase glaucoitice şi gresii moi, foarte micacee.

-Peste aceste sedimente mezozoice se găsesc, implantate în masa acestora, „klippe" ce provin din cuvertura mezozoică ce acoperea cristalinul (din vestul masivului) şi care, prin acţiunea forţelor interne ale pămîntului (forţe tectonice), au fost împinse spre răsărit sub forma unei „pînze" imense, care s-a îmbucătăţit în decursul timpului geologic.

-Astfel, rocile sedimentare, sub forma klippelor şi a blocurilor monolitice, reprezentînd fragmente de diferite dimensiuni, sînt separate prin depozite argiloase cretacice, pe seama cărora, pe valea Izvorului Alb, s-a produs o puternică alunecare de teren, vizibilă şi astăzi.

-Din punct de vedere petrografic, aceste klippe sînt alcătuite din roci triasice, reprezentate prin calcare în plăci şi marne şistuoase cenuşii, mai cu seamă în partea de vest a vîrfului Runcu, pe malul drept al Moldovei pînă înspre Pojorîta, urmate de blocuri de calcare cenuşii, de calcare roşii şi de blocuri de calcare albe (mai ales între valea Izvorului Alb şi Valea Caselor).