De la cabana Gura Rîului drumul  modernizat continuă cu un drum forestier şi pătrunde pe valea îngustă a Rîului Prăpăstiilor, avînd în dreapta pantele împădurite ale masivului Piatra Mică şi în stînga pe cele ale Măgurii Mici. Şoseaua şerpuieşte pe lîngă pîrîul tulbure. De la cariera de piatră din versantul muntelui Măgura Mică, valea rămînînd netulburată de forfota camioanelor, iar apa rîului este limpede După 30' trecem prin dreptul locului cunoscut sub numele de Fîntîna lui Botorog. De sub pereţii vineţii iese un bogat şuvoi de apă curată şi rece primit de patul pietros al văii. în amonte de izbuc albia văii este seacă. Pe măsură ce pătrundem în inima munţilor, valea devine tot mai strîmtă, întunecoasă şi întortocheată. Lăsăm în urmă casa paznicului de la captări şi ceva mai departe sosim în dreptul locului numit Podu Măgurii, unde drumul forestier desprinde o ramură spre stînga. în vecinătate, pe dreapta, acolo unde se deschide valea Padina lui Dănişor, se zăreşte poteca şi marcajul traseului în urcuş spre cabana Curmătura, pe o rută mai scurtă. Noi rămînem, însă, pe valea Rîului Prăpăstiilor, înaintînd în amonte. Valea capătă aspecte de chei şi din frunzişul pădurii apar pereţii înalţi care se ridică vertical pe marginea drumului, silindu-l să se alipească de firul sec şi bolovănos, strîns şi el lîngă pereţii de pe latura estică. Intrăm, astfel, în vestitele chei Prăpăstiile Zărneştilor, lungi de 3,5 km, cu numeroase coturi şi locuri înguste. Trecem pe lîngă despicăturile rîpelor, pe lîngă bolte învăluite în linişte deplină. Vîntul şi izvoarele parcă ocolesc aceste locuri pline de o aspră frumuseţe!