Localităţile din care se poate începe drumeţia, sau către care ne îndreptăm la coborîre, sînt si-tuate la poalele masivului, respectiv în lungul văii Oltului şi în depresiunile Loviştea şi Jiblea – Călimăneşti, fiind străbătute de căi ferate (linia 201), drumuri naţionale (DN 7), judeţene (DJ 703 G, DJ 703 H) sau comunale.

Călimăneşti-oraş situat pe ambele maluri ale Oltului, în partea vestică a depresiunii sub-carpatice Jiblea – Călimăneşti, la poalele munţilor Căpăţînii şi Coziei. În componenţa sa sînt incluse staţiunile Călimăneşti şi Căciulata, precum şi satele Jiblea Veche, Jiblea Nouă, Păuşa şi Seaca.

Staţiunea Căciulata- formează partea nordică a oraşului Călimăneşti, se extinde tot pe dreapta Oltului în lungul drumului naţional 7. Aici se găsesc zece izvoare minerale şi termale folosite în bazele moderne de tratament de la Complexul sanato-rial U.G.S.R., hotelul „Vîlcea“, sanatoriul „1 Mai“, hotelurile „Căciulata“, „Olt“ şi „Cozia“.

Jiblea Veche- localitate componentă a oraşului Călimăneşti, se găseşte pe stingă Oltului, între Valea Satului şi pîrîul Coisca (Sălătrucel), la poalele dealurilor Jardei şi Sălătrucel. Este o aşezare veche (sec. XIV), locuită pe vremuri de plăieşi. Aici ne atrag atenţia cîteva case vechi din lemn (sec. XVIII–XIX) şi monumentul eroilor din 1916–1918. Din Jiblea Veche porneşte DJ 703 G, care străbate Depresiunea Jiblea – Călimăneşti, precum şi şoseaua modernizată de pe stingă Oltului (Jiblea – barajul de la Turnu)

Păuşa-mică localitate componentă a oraşului Călimăneşti, se găseşte pe malul sting al Oltului, în dreptul staţiunii Căciulata, e care este legată printr-un pod de beton. Este străbătută de şoseaua modernizată de pe stingă Oltului. Aici se găsesc două izvoare minerale.

Seaca-localitate componentă a oraşului Călimăneşti, situată tot pe dreapta Oltului pe DN 7, la 3 km sud de Călimăneşti. Este atestată documentar din anul 1402. În anul 1646 voievodul Matei Basarab a construit aici o „moară de hîrtie“.

Şerbăneşti şi Păţeşti- sate vecine ce intră în componenţa comunei Sălătrucel, situate în partea de nord a Depresiunii Jiblea – Călimăneşti, la 500–700 m altitudine, imediat sub versanţii împăduriţi ai Coziei. Centre de artă populară recunoscute pentru prelucrarea artistica a lemnului.

Dîngeşti-sat ce aparţine comunei Berislăveşti, situat pe valea Brădişor, în partea de nord-est a Depresiunii Jiblea – Călimăneşti, la altitudini de 500–680 m. În sat se poate ajunge pe drumul comunal ce se desprinde din DJ 703 G, în satul Brădişor.

Din Dîngeşti porneşte drumul forestier de pe Valea Mare, pe care putem ajunge la cabana Cozia, drumul forestier de pe valea Brădişor, precum şi drumul forestier ce trece prin şaua Groşi în Depresiunea Poiana şi, mai departe, în Ţara Loviştei.

Văratica- localitate aflată în componenţa oraşului. Brezoi şi situată pe malul stîng al Oltului, sub versantul nordic al Coziei, la altitudinea de 300–320 m. Se remarcă ruinele castrului roman situate pe un promontoriu aflat între Olt şi calea ferată. La circa 1 km spre nord se află staţia C.F.R. Lotru.

Surdoiu -sat ce aparţine comunei Perişani, se găseşte în Depresiunea Poiana, la confluenţa pîraielor Roşia cu Băiaşu, la altitudinea de 550–600 m, în lungul drumului judeţean 703 H. Din satul Surdoiu, pe potecă nemarcată, se ajunge în cheile Roşiei.

Pripoare- sat ce intră în componenţa comunei Perişani, situat în De-presiunea Poiana, pe DJ 703 H, în amunte de micul defileu al pîrîului Băiaşu. Unii istorici consideră că aici se găseşte trecătoarea Posada, loc unde ostile conduse de domnitorul muntean Basarab I au învins armata lui Carol Robert de Anjou (9–12 ianuarie 1330).

Băiaşu-sat aparţinînd comunei Perişani, situat în partea de sud a Ţării Loviştei; pe pîrîul cu acelaşi nume. Poate fi localitatea terminus a traseului 6 (pe poteca ne-marcată ce coboară din islazul Priboienilor pe valea Şasei). Numele satului vine de la ocupaţia vechilor locuitori – „băiaşii“ – ce se ocupau cu „culesul aurului“.Pe drumul forestier de pe valea Balaşului se poate ajunge, după 8 km, la DN 7 (E 81), în a-propierea staţiei C.F.R. Cornet.

Perişani - important centru comunal situat pe „drumul Loviştei“ (DJ 703 H), în partea de sud a depresiunii, de unde putem folosi autobuzele  pentru a ajunge la Curtea de Argeş sau Cîineni. În localitate există ruinele unui castru roman iar în fiecare an, la începutul lunii septembrie, se organizează o frumoasă nedeie.

Cîineni (Cîinenii Mari si Cîinenii Mici)-cea mai importantă comună din defileul Oltului, situată de o parte şi de alta a rîului pe DN 7 (E 81), din care se ramifică spre sud-est „drumul Loviştei“ (DJ 703 H). Este deservită de staţia C.F.R. Cîineni. Localitatea este atestată documentar în anul 1415, pe vremea lui Mircea cel Mare. Romanii au ridicat aici un pod şi un castru (Pons Vetus), ale cărui urme se găsesc la locul numit „Turnuleţe“. Austriecii au construit în anul 1719 un fort de apărare (Arxavia) distrus însă de turci în 1739. În satul Cîinenii Mici de pe stînga Oltului pot fi vizitate cele două monumente de arhitectură din secolul al XVIII-lea, iar în Cîinenii Mari, lîngă podul ce traversează Oltul, se află monumentul ridicat în memoria generalului David Praporgescu, căzut în aceste locuri în luptele din primul război mondial.

1. Căciulata (300 m) – Păuşa (300 m) – Dealul Păuşa (647 m) – Curmătura „La Troiţă“ (673 m) – Poiana Stînişoarei (720 m) – Muchia Vlădesei – Muntele Durduc (1568 m) – cabana Cozia (1573 m)

Marcaj:

Diferenţă de nivel: 1273 m

Timp de mers: 5½–6 ore

Timpi intermediari: Curmătura „La Troiţă“ – 1½ ore; Stînişoara – 2½– 2¾ ore

Trasee de legătură: 2, 3 (Curmătura „La Troiţă“); 9, 10 (Stînişoara); 4 (Muchia Vlădesei).

Traseu accesibil tot timpul anului (Căciulata – Păuşa – Stînişoara), recomanda-bil numai vara (Stînişoara – Muchia Vlădesei – cabana Cozia).

Este principalul traseu turistic către care se poate ajunge din Călimăneşti, Căciulata, Păuşa şi Jiblea Veche. Se menţine, în general, pe culme, urmînd la început Dealul Păuşa şi apoi Muchia Vlădesei. În lungul său se întîlnesc numeroase elemente de interes turistic: Grota din Cale, abrupturile şi strungile din Valea Seacă, stîncile şi grotele din Muntele Sălbaticu, repezişurile văii Bulzului, Colţul lui Damaschin, Grota Haiducului, cheile şi abrupturile Bulzului, numeroasele „chipuri de piatră“ din creasta Bulzului, muntele Durduc.

CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICA:

Culmile muntoase care se ridică pe stînga Oltului, în dreptul staţiunii balneoclimaterice Călimăneşti, sînt cunoscute frecvent sub numele de Culmea Coziei, Creasta Coziei, Munţii Coziei, dar mai ales de Masivul Cozia. Asociere de culmi aproape radiare ce se desprind din vîrful Cozia (Ciuha Mare, Ciuha Neamţului) şi separate de văi adînci, aproape complet împădurite, păstrează, datorită izolării lor de munţii şi de dealurile înconjurătoare, aspectul unui masiv unitar, al unui monolit stîncos ce se înalţă în partea central-sudică a Carpaţilor Meridionali, la contactul cu Muscelele Argeşului. Deşi prin suprafaţa sa de numai cca 77 km2 reprezintă una dintre cele mai mici subunităţi ale Carpaţilor, Cozia, prin însăşi individualitatea sa geografică, frumuseţea şi ineditul peisajului, se detaşează ca un ansamblu montan cu o personalitate proprie, bine conturată.