ARII PROTEJATE SI OBIECTIVE TURISTICE

Rezervaţia geobotanică Scăriţa-Belioara:

-adesea numită, în mod greşit, Scărişoara-Belioara se găseşte la 3 ore de mers spre sud-est din staţiunea Băişoara, pe teritoriul comunelor Poşaga şi Ocoliş (jud.Alba). Iniţiativa punerii sub protecţie a acestui areal a avut-o savantul Alexandru Borza încă din anii '20. Rezervaţia a fost înfiinţată prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr.886/1941, la propunerea Academiei Române, extinsă în 1958 şi reconfirmată prin decretul 287/1962 şi Deciziile 190/1962 a Sfatului Popular al Regiunii Cluj şi 175/1969 a jud.Alba. Rezervaţia cuprinde fânaţul Şesul Craiului, situat pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, şi în continuare pădurea de pe muntele Scăriţa, precum şi spectaculoasele abrupturi ce străjuiesc obârşiile văii Belioara (afluent al Poşegii), cu pereţi verticali, ţancuri semeţe, vâlcele întrerupte de săritori, brâne, creste ascuţite şi multe grote şi peşteri. Rezervaţia are o suprafaţă de 450 ha şi adăposteşte multe specii rare de plante şi animale anterior menţionate. Până în 1986. rezervaţia a fost îngrijită de un localnic inimos, paznicul Gligor Răfăila.

AŞEZARE:

Muntele Mare este situat în Carpaţii Occidentali, în partea de nord-est a Munţilor Apuseni, între 46 grade 22 minute şi 46 grade 45 minute latitudine nordică şi între 23 grade 5 minute şi 23 grade 40 minute longitudine estică. Din punct de vedere administrativ, Muntele Mare se găseşte pe teritoriul judeţelor Cluj şi Alba. 

LIMITE:

Limita Muntelui Mare faţă de unităţile de relief învecinate se axează de-a lungul unor depresiuni şi văi bine individualizate: La E şi NE linia de separaţie faţă de depresiunea Iara - Vlaha - Săvădisla este marcată de o puternică dislocaţie, un front de falie, care determină o diferenţă de nivel de 300 - 400 de metri faţă de zona depresionară. Valea Arieşului se impune ca o limită clară spre S şi SE, mărginind masivul faţă de Munţii Trascău şi Munţii Metaliferi. Limita vestică este greu de fixat, cea convenţională fiind Valea Bistra, o discontinuitate importantă, dar legată mai mult de aspectul peisajului geografic, despărţind Muntele Mare de Munceii Arieşului, caracterizaţi printr-o mare densitate a aşezărilor de tip crânguri. În continuare, Muntele Mare se învecinează cu Munţii Gilăului, limita între cele două unităţi montane fiind reprezentată de Valea Someşului Rece, până la Gilău.