Ei bine asa cum am promis, am realizat si celalalt grafic care sa reprezinte si valorile negative, adica ceea ce se afla sub nivelul oceanului.

   Si la acest articol astept comentariile voastre, si nu uitati sa dati share !

     Balaurind pe net, am dat peste un grafic care prezinta pamantul de la nivelul troposferei pana la cel mai adanc punct de pe fundul oceanului. Cum graficul respectiv nu era in sistemul metric, si in engleza, am zis ca nu ar strica sa fac si eu un grafic asemanator, in sistemul metric si binenteles in romana. Am fost nevoit sa il impart in doua sectiuni, de la nivelul oceanului pana la troposfera; si de la nivelul oceanului pana la nivelul celui mai adanc punct de pe planeta - Groapa Marianelor (10.971m).

     Ei bine mai jos este acest grafic. Am incercat sa il realizez la scara si trebuie sa va inarmati cu rabdare si sa dati scroll pentru a vedea tot graficul. Sper zilele urmatoare sa public si al 2-lea grafic reprezentand adancimile !

    M-as bucura sa dati share si sa imi spuneti parerea voastra printr-un comentariu.

     Urcând pe munte .. simţi cum trupul ţi se umple de soare şi sufletul de libertate, de linişte. Încerci să cauţi liniştea. Ajungi pe un pinten de granit deasupra unei prapastii... aici nici chiar corbul montan nu te mai tulbură.

     Scapi de povara rucsacului, aprinzi o ţigară şi te aşezi... liniştea te înconjoară... priveşti abisul, apoi înaltul cerului, totul capată acum alte inţelesuri... parcă ai gasit libertatea... de fapt ce este libertatea? Poţi oare să zici că nu e nimic între libertate şi independenţă? Libertatea este uşurarea sufletului, pe cand independenţa este libertatea de acţiune, de a nu depinde neapărat, hai sa zic, de capitalul batranilor... şi totuşi, aici, pe acest pinten de munte, deasupra adâncimilor de suprafată, libertatea este mormântul independenţe şi reciproc.Aici nu depinzi de acel capital şi nici nu ai nimic pe suflet care să te apese, ai libertatea acţiunii... deschizi ochii grabit şi arunci ţigara care te arsese la degete şi te facuse să tresari...

     Romania are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datoreaza in parte conditiilor fizico-geografice care includ munti, campii, retele hidrografice majore, zone umede si unul din cele mai vaste sisteme de delta ale Europei (Delta Dunarii).

      De asemenea, datorita pozitiei geografice a Romaniei, flora si fauna prezinta influente asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud si componente continental europene dinspre nord-vest. In sfarsit, relativa stabilitate a populatiei in ultimii 60 de ani, lipsa mecanizarii in sectorul forestier si dezvoltarea economica redusa au determinat o exploatare mai redusa a resurselor decat in majoritatea altor zone din Europa.

     Nici un alt rîu românesc nu pare sa aibă ca Dîmboviţa, un destin atît de impresionant şi dramatic. Trecînd prin apropierea Tîrgoviştei — fostă capitală a Ţării Româneşti şi traversînd Bucureştii, rîul acesta şi-a cucerit o oarecare faimă de-a lungul istoriei, dar preacunoscutul distih “Dîmboviţa, apă dulce/ cin' te bea nu se mai duce..." nu mai are nici o acoperire pe cursul său inferior, unde înfăţişarea apelor — altfel atît de curate pe mai bine de trei sferturi din lungimea rîului — capătă aspectul dezastruos al unui foarte încărcat canal de scurgere. Dealtfel, pentru turismul propriu-zis, fie cel nautic, fie cel de explorare a văii rîului, nu poate fi vorba decît de cursul superior şi mijlociu al Dîmboviţei. Ce-i drept, orice călătorie într-acolo ne va scoate în cale noi şi noi frumuseţi, într-un decor natural care îmbina semeţia stîncăriilor înalte cu dulcele farmec al unor plaiuri domoale şi al dealurilor împădurite, sălbăticia cheilor înguste — unde apele aleargă vuind înspumate — şi tihna luncilor, cu ape întinse şi poieni însorite.