Castelul Corvinilor este o adevarata opera de arta arhitectonica gotica si unul dintre cele mai valoroase si frumoase monumente medievale din Romania. Prima atestare documentara a castelului a fost  in anul 1278 sub semnul Casei de Anjou.

     In jurul anului 1400 Sigismund de Luxemburg, doneaza proprietatea regala, cu pamanturi cu tot, cneazului Voicu Corvin pentru loialitate.

     In anul 1443, Iancu de Hunedoara incepe constructia castelului.

     In curtea castelului alaturi de capela se afla fantana care tainuieste o alta frumoasa legenda. Se spune ca trei turci au fost prinsi de ghiauri si au sapat la fantana in schimbul libertatii. Dupa 15 ani de truda au dat insfarsit de apa insa, nu au primit libertatea mult asteptata. Marturie e piatra pe care e crestata inscriptia “Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de langa biserica”.

     Castelul Bran (în germana Törzburg , in maghiara Törcsvár ) este un monument istoric si arhitectonic, situat in Pasul Bran-Rucar, la 30 de kilometri de Brasov .

      Castelul Bran este situat la 30 km de Brasov, intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, Castelul Bran este un important monument national si punct de reper al turismului din Romania, datorita atat frumusetii lui, a peisajului, cat si a legendei contelui Dracula, al carui spirit bantuie inca aceste locuri stravechi.

Prima atestare documentara a Castelului Bran o reprezinta actul emis la 19 noiembrie 1377 de Ludovic I d'Anjou prin care brasovenii primeau privilegiul de a construi Cetatea "cu munca si cheltuiala lor proprie" ... In schimb, regele confirma subordonarea a 13 localitati fata de Cetate. Conducerea Cetatii Bran era incredintata unui castelan, care avea si atributii jurisdictionale, iar garnizoana permanenta era compusa din arcasi si balistari. Intre anii 1419-1424, Cetatea revine in posesia lui Sigismund.

     Pe locul unde se ridică actualul palat al tribunalului capitalei, a fost înfiintat în perioada regulamentului organic , curtea judecătorească, ridicată în prima jumatate a secolului XVIII pe stăpâniri aparţinând familiilor Kreţulescu, Golescu şi Manu. Pe malul drept al cursului Dâmboviţei, rectificat după planurile lui Grigore Cherkez în 1880-1882, “templul zeiţei cu ochii ascunşi dupa eşarfă” se desfaşoară pe o lungime de aproape 100 de metri, îmbrăcându-l cu faţada sa monumentală.

     Palatul BNR a fost ridicat începând din 1884 pe locul fostului han Şerban Vodă de catre arhitectii Albert Galleron şi Cassien Bernard, secondaţi de arhitecţii români Grigore P. Cerkez si Constantin Băicoianu. Cladirea cuprinde un subsol înalt  care se exprimă în faţade prin soclul masiv al edificiului; parterul cu golurile în plin cintru, - cu feronerie, puternic bosat, susţine nivelul important al palatului iar etajul este tratat în stilul renaşterii franceze.

     Faţada principală este dominată de elementul central, puternic decroşat. Acest decroş este supraînalţat peste cornişa generală a volumului şi cuprinde la etaj o coloană corintică pe două nivele. Corpul central ocupă trei travee. Elementele de colţ sunt usor decroşate şi decorate cu coloane ionice.

     În faţadele laterale, decorate mai discret, cele patru nivele apar bine marcate – accentul punându-se şi aici pe etajul întâi şi pe intrările secundare marcate prin coloane care susţin balcoane. Holul ghişeelor, amplasat central, ordonează întreaga desfăşurare a birourilor şi sălilor de şedinţe de pe cele partu laturi ale edificiului. În 1948 Banca Naţională a României  a fost redenumita în Banca de Stat, fiind organizată ca instituţie autonomă abia în 1955.

     Palatul Băncii Naţionale, construit în stil neoclasic francez, se înscrie printre cele mai reuşite lucrări arhitectonice din capitală.