Pe locul unde se ridică actualul palat al tribunalului capitalei, a fost înfiintat în perioada regulamentului organic , curtea judecătorească, ridicată în prima jumatate a secolului XVIII pe stăpâniri aparţinând familiilor Kreţulescu, Golescu şi Manu. Pe malul drept al cursului Dâmboviţei, rectificat după planurile lui Grigore Cherkez în 1880-1882, “templul zeiţei cu ochii ascunşi dupa eşarfă” se desfaşoară pe o lungime de aproape 100 de metri, îmbrăcându-l cu faţada sa monumentală.

     Pe baza proiectului realizat de arhitectul A. Ballu, profesor la şcoala de Belle-Arte din Paris, construcţia a început în anul 1890. Curând arhitectul A.Ballu moare si conducerea lucrărilor este dată arhitectului Ion Mincu, care o desavârşeşte până în 1895. Continuând lucrările, Ion Mincu rămane fidel proiectului conceput de A.Ballu, aducându-şi aportul numai în proiectarea interioarelor diferitelor săli, a scarii monumentale şi a celebrei săli “a paşilor pierduţi”. 

     Faţada principală este dominată de elementul central, acuzat pe toată înălţimea ei, iar intrarea apare evidenţiată prin şase pilaştrii puternici decroşati cu statui. Patru statui alegorice, aşezate în nişte nişe speciale simbolizează Legea, Dreptatea, Justiţia şi Adevărul; iar două mai mari, lateral, opere ale lui Carol Storck-fiul, încadrează lucarna ceasului şi reprezintă Forţa si Prudenţa.

     Interiorul cu reprezentativa sală „ a paşilor pierduţi”, piesă în compoziţia acestui monument, în ale cărei capete sunt amplasate cele două scări monumentale realizate din marmură, este conceput larg, înalt, somptuos, cu coloane majestuoase. “Sala paşilor pierduţi” ocupă aproape un sfert din suprafaţa întregii clădiri.

      Şi aici ca şi în interioarele altor clădiri, Ion Mincu s-a dovedit un bun cunoscător al arhitecturii clasice şi un abil decorator. În cadrul “salii paşilor pierduţi” a fost ridicat după 1905 monumentul juristului Eugen Stătescu, opera sculptorului Ernest Dubois. De acest edificiu se leagă şi perioada de activitate a lui Ion Mincu, cuprinsă între anii 1891-1904, timp în care şi-a organizat ateleriul său de proiectare într-una din încaperile palatului.

Din anul 1948, Palatul Justiţiei, a devenit sediu al Tribunalului Capitalei.

Realizat în stilul renaşterii franceze, palatul se impune ca o construcţie frumoasă, monumentală şi unică prin puritatea compoziţiei.