Palatul BNR a fost ridicat începând din 1884 pe locul fostului han Şerban Vodă de catre arhitectii Albert Galleron şi Cassien Bernard, secondaţi de arhitecţii români Grigore P. Cerkez si Constantin Băicoianu. Cladirea cuprinde un subsol înalt  care se exprimă în faţade prin soclul masiv al edificiului; parterul cu golurile în plin cintru, - cu feronerie, puternic bosat, susţine nivelul important al palatului iar etajul este tratat în stilul renaşterii franceze.

     Faţada principală este dominată de elementul central, puternic decroşat. Acest decroş este supraînalţat peste cornişa generală a volumului şi cuprinde la etaj o coloană corintică pe două nivele. Corpul central ocupă trei travee. Elementele de colţ sunt usor decroşate şi decorate cu coloane ionice.

     În faţadele laterale, decorate mai discret, cele patru nivele apar bine marcate – accentul punându-se şi aici pe etajul întâi şi pe intrările secundare marcate prin coloane care susţin balcoane. Holul ghişeelor, amplasat central, ordonează întreaga desfăşurare a birourilor şi sălilor de şedinţe de pe cele partu laturi ale edificiului. În 1948 Banca Naţională a României  a fost redenumita în Banca de Stat, fiind organizată ca instituţie autonomă abia în 1955.

     Palatul Băncii Naţionale, construit în stil neoclasic francez, se înscrie printre cele mai reuşite lucrări arhitectonice din capitală.